Enciclopedia universală

Aaron, Theodor

Aaron, Theodor - (6 februarie 1803, Tichindeal, jud. Sibiu - d. 6 aprilie 1859, Lugoj) - cleric, pedagog si carturar roman. A invatat la Sibiu, Blaj, Cluj, Budapesta Filosofia si Teologia. Director al Gimnaziului romanesc din Beius, rector al Seminarului roman leopoldin din Oradea, cenzor al cartilor romanesti pe langa tipografia Universitatii din Buda (1842) . Publica la Gazeta de Transilvania", Foaie pentru minte, inima si literatura". I s-a tiparit la Buda in 1828 Scurtaapendice la Istoria lui Petru Maior carea, prin adevarate marturisiri a mai multor scriitori vechi, inceputul romanilor din romani adevarati mai mare lumina il pune. Citeaza surse grecesti, latine, bizantine: Plutarh, Seneca, Titus Livius, Eunapius, Eutropius, Procopius. Prefata este una iluminista (luminarea natiei", iscusirea ei) . In domeniul limbii romane este pentru etimologism si latinizare, in linia lui Petru Maior si a Scolii Ardelene. A insistat asupra continuitatii filonului romanic pe tot teritoriul fostei Dacii, ca si a unitatii lingvistice a romanilor din nordul si din sudul Dunarii.