Academia Romana
Academia Romana - (din 1879) - cel mai inalt for de stiinta si cultura din tara. Fondata in aprilie 1866 sub numele de Societatea Literara Romana, devenita Societatea Academica Romana in 1867 (initial cu trei sectiuni: filologie-literatura, istorie-arheologie, stiinte naturale, apoi cu alte sectii noi) ca urmare a programelor de modernizare de dupa Unirea Principatelor din 1859. Fundamentul Societatii l-a constituit organizarea precedenta a unor academii si scoli", care datau in Tara Romaneasca din 1689 si in Moldova din 1707, apoi a societatilor literare imediat preexistente de la Brasov (1821) , Bucuresti (1844) , Sibiu (1861) , Cernauti (1862) . De la inceput Academia a fost o insitutie nationala, enciclopedica, reunind marile personalitati ale culturii si stiintei. Cei 21 demembri fondatori proveneau din Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania, Bucovina, Banat, Maramures, Basarabia, Voivodina si alte zone din Peninsula Balcanica, adica reunea valorile romanesti de pretutindeni. In prima ei formula a editat Dictionarul limbii romane, coordonat d latinistii (adepti ai etimologismului lingvistic) Laurian si Massim (1871) , ceea ce a provocat demisia lui Titu Maiorescu, adept al fonetismului. Institutia se numeste Academia Romana din 1879. Ea a instituit premii, pensii si alte forme de sprijin pentru marile valori culturale ale tarii. Premii anuale pentru lucrari de specialitate: Premiul Evanghelie Zappa, Premiul Alexandru Ioan Cuza, PremiulHerescu-Nasturel si Premiul Vasile Adamachi. In 1948 a suferit epurari (din motive politice) si s-a numit, pe rand, Academia Republicii Populare Romane, apoi Academia Republicii Socialiste Romania, pana in 1990, cand a revenit la denumirea de Academia Romana. In prezent esteorganizata pe douasprezece sectiuni: Stiinte matematice, Stiinte fizice, Stiinte chimice, Stiinte tehnice, Stiinte si tehnologia informatiei, Stiinte biologice, Stiinte agricole si silvice, Stiinte geologice, geografice si geofizice, Stiinte medicale, Stiinte economice si sociologice, Stiinte filologice, literatura, arte. Are 181 de membri alesi pe viata, la varsta maxima de 65 de ani si 135 de membri onorifici, personalitati de mare valoare intelectuala, din tara si din strainatate, alesi indiferent de varsta, unii post-mortem. Pe langa Bucuresti, Academia are filiale la Iasi, Cluj, Timisoara, precum si 66 de institute de cercetari si alte institutii afiliate: Observatorul Astronomic, Parcul National Retezat, Observatorul Geodinamic Caldarusani s.a. Pe langa Academie functioneaza 13 Comitete nationale (istorie, matematica, mecanica teoretica si aplicata, astronomie, standardizarea denumirilor geografice, schimbarea globala a mediului s.a.) , ca si un numar de 60 de Comisii specializate (pentru limba romana, pentru istoria oraselor romanesti, ecologie, prezervarea monumentelor naturale, protectia solului, pentru informatica, acustica s.a.) . Academia detine o editura, doua publicatii: Analele Academiei Romane si Academica si Biblioteca Academiei. Este coordonata de un Consiliu ales dintre membrii Adunarii generale, care are infruntea sa un presedinte (ales pentru o perioada de 4 ani dintre membrii Consiliului) . Academia isi desfasoara activitatea pe baza unui buget acordat de stat, ca si a unor donatii. Una dintre cele mai importante este donatia Fundatiei Menahem H. Elias, datand din 1923. Din 1999 Academia detine si Fundatia pentru Stiinta si Arta. De la razboiul de independenta si pana astazi Academia a ramas singurul for romanesc aproape nemodificat in parametrii sai de baza, contribuind astfel la pastrarea diversitatii culturale si a unitatii spirituale a romanilor, fie ei dinauntrul, fie din afara granitelor tarii.
