Enciclopedia universală

Agarbiceanu, Ion

Agarbiceanu, Ion - (n. 12 septembrie 1882, Cenade, jud. Alba - d. 28 mai 1962, Cluj) - prozator. A frecventat cu intreruperi Seminarul teologic al Universitatii din Budapesta. Apoi, ca bursier, a studiat, tot la Budapesta, filologia clasica si istoria. A fost, pe rand, functionar al Mitropoliei din Blaj, preot, publicist la Cluj, Sibiu, iarasi la Cluj. A devenit membru al Academiei RPR in 1955. Dupa Ioan Slavici, a marcat al doilea mare moment de afirmare a prozei ardelenesti. La inceput romantic (De la tara, 1905) , a evoluat spre realismul dur (Fefeleaga, 1906) . A scris nuvele (Doua iubiri, In intuneric - 1910) , romane (Arhanghelii, 1914; Legea trupului, 1926; Legea mintii, Povestea unei vieti, 1927; File din cartea naturii, 1959) in care analiza psihologica si descrierile de natura sunt remarcabile.