Alecsandri, Vasile
Alecsandri, Vasile - (n.21 iulie 1821 sau 1818, Bacau - d. 22 august 1890, Mircesti) - scriitor. Dupa studiile la Pensionul francez al lui Victor Cuenim de la Iasi, si-a trecut bacalaureatul la Paris (1835) . Tot acolo s-a inscris pe rand la Chimie si Medicina, fara a absolvi ceva. Dupa o sedere de patru ani la Paris (1834-1838) , a calatorit in Italia, Germania, Anglia, Spania (aici in compania lui Prosper Merimee) , Austria, Crimeea, Turcia, Grecia, insulele Ionice, Africa de Nord, iar in tara prin Muntii Moldovei si statiunile moldovenesti. A detinut diverse functii (comis, spatar, postelnic, vornic (1859) , dupa Unire ambasador la Paris, ministru de Externe. Membru fondator al Societatii Academice Romane (1867) . A fost pasoptist si unionist. A publicat in Foaie pentru minte, inima si literatura, Hora Ardealului, la 14 iunie 1848, data devenita aniversare UNESCO (din 1998) . Poezia sa celebreaza unitatea spirituala a romanilor. Premiat la Montpellier, la propunerea lui Mistral, de catre Juriul Felibrilor, la concursul Societatii Limbilor Romanice, pentru Cantecul Gintei Latine, 1878 si apoi, la propunerea lui Ion Ghica, premiat in 1881 cu Marele Premiu al Academiei, pentru drama Despot Voda, 1879. A fost un deschizator de drumuri pentru literatura romana. A cules, in stil romantic, folclor: Poezii populare ale romanilor, 1866 si l-a facut cunoscut peste hotare. Ca poet a fost influentat de motivele populare: Doine, 1840-1862; Lacramioare, 1845-1847; Suvenire, 1853; Margaritarele, 1852-1862; Pasteluri, 1867-1869; de cele istorice: Legende, 1864-1875; Ostasii nostri, 1877-1878. Ca director al Teatrului National din Iasi, alaturi de Mihail Kogalniceanu si Ioacob Negruzzi (1840) , a promovat dramaturgia originala, scriind el insusi comedii: Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului, 1844; Pacala si Tandala, 1857; Chirita in lasi sau Doua fete s-o neneaca, 1850; Chirita in provincie, 1852; drame: Despot Voda, 1879, Premiul Societatii Literare Romane; Fantana Blanduziei, 1883; feerii: Sanziana si Pepelea, 1880. Multe dintre comedii sunt prelucrari si adaptari dupa Moliere, J. Fr. Regnard, Eugene Labiche, Eugene Scribe, A. Rolland, Jules Sandeau, E.A. Duvert s.a. Dramele stau sub semnul romantic (cele istorice) sau clasic: Horatiu, Ovidiu. A scris proza de factura realista: Iasii in 1844, Balta Alba, Istoria unui galban s-a unei parale s.a. si memorii de calatorie: Jurnal de calatorie in Italia, 1847; Calatorie in Africa s.a.. A desfasurat o bogata activitate de animator cultural, colaborand la cele mai diverse publicatii: Albina romaneasca, Dacia literara, Steaua Dunarii, Revista romana, Convorbiri literare, Columna lui Traian, Revista contimporana, Literatorul s.a. A lasat un foarte bogat epistolier si o notabila Grammaire de la langue roumaine, 1863, unde sustinea principiul fonetic in ortografie. I s-au tradus lucrari inca din timpul vietii in franceza (1853) si engleza (1854, traducator E.C. Crenville Murray) . Spirit atent la schimbarea vremurilor, constructiv in registrul institutional, a reactionat in spatiul cretiei, desi uneori decorativ si superficial, la dramele neamului. Ca scriitor face trecerea de la literatura premoderna la cea moderna.
