Aleksandr Puskin
Aleksandr Puskin - Alexandr Sergheevici Puskin (n. 6 iunie, S. V. 26 mai, 1799, d. 10 februarie, S. V. 29 ianuarie, 1837) este un poet si dramaturg clasic rus din perioada romantica, considerat a fi cel mai mare poet rus si fondatorul literaturii ruse moderne. Puskin a fost initiatorul folosirii dialectului local in poeziile si piesele sale, creand un stil propriu de amestec al naratiunii cu teatrul, idila si satira-asociate cu literatura rusa si influentand major scriitorii rusi care i-au urmat. Tatal lui Puskin, Sergei Lvovici Puskin (1767-1848), era descendentul unei distinse familii nobile rusesti, cu stramosi din secolul al XII-lea. Mama lui Puskin, Nadejda (Nadia) Ossipovna Hannibal (1775-1836) avea stramosi, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germana si scandinava. Ea a fost fiica lui Ossip Abramovici Gannibal (1744-1807) si a sotiei lui, Maria Alexeievna Puskina, iar bunicul ei patern, adica strabunicul lui Puskin, un paj ridicat in rang de catre Petru cel Mare, a fost Abram Petrovici Gannibal, nascut in Eritreea. Puskin s-a nascut la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799. In 1811 viitorul poet s-a inscris la scoala nou infiintata la Tarskoe Selo, (azi orasul Puskin) unde va studia pana in 1817. La varsta de cincisprezece ani publica primul poem. In 1820 vede lumina tiparului primul sau lung poem, Ruslan si Ludmila. Poetul devine incomod din pricina popularitatii si scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Oda a Libertatii. Ca urmare, in acelasi an (1820), pentru a evita deportarea in Siberia, se muta la Chisinau unde va locui pana in 1823. Dupa o calatorie de vara in Caucaz si in Crimeea, scrie doua poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz si Fantana din Bahcisarai. In 1823 se muta la Odessa, unde intra din nou in conflict cu guvernul care-l trimite in exil in nordul Rusiei, unde va sta din 1824 pana in 1826. Cu ajutorul anumitor autoritati, reuseste sa-i faca o vizita Tarului Nikolai I pentru o petitie cu privire la eliberarea lui, pe care o si obtine. In revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sunt gasite in mainile unor insurgenti o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Puskin intra imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis sa calatoreasca sau sa publice. In acest timp scrie drama Boris Godunov, pe care insa nu reuseste sa o publice decat cinci ani mai tarziu. In 1831 se casatoreste cu Natalia Goncearova. Impreuna incep sa frecventeze cercurile din inalta societate, poetul devenind un apropiat al curtii. Sotia lui era o femeie foarte admirata, inclusiv de tar, care pentru a-l umili ii ofera cel mai neinsemnat titlul de la curte. In 1837, inglodat in datorii si in mijlocul zvonurilor despre relatia amoroasa a sotiei lui cu aventurierul francez d'Anthes, pe 27 ianuarie Puskin il provoaca pe presupusul iubit la duel. In urma duelului, amandoi barbatii sunt raniti, Puskin mortal. Doua zile mai tarziu, Rusia il pierdea pe cel mai important poet si dramaturg romantic al secolulului al XIX-lea - Alexandr Sergheevici Puskin moare. Guvernul, temandu-se de o eventuala demonstratie politica, a mutat desfasurarea funeraliilor intr-un loc mai ferit, permitand participarea unui grup foarte restrans de rude si prieteni apropiati. Puskin a avut patru copii cu Natalia: Maria (nascuta in 1832, care este considerata un prototip pentru Anna Karenina), Alexander (nascut in 1833), Grigori (nascut in 1835) si Natalia (nascuta in 1836), cea din urma s-a casatorit, morganatic, cu un membru al familiei regale din Nassau, anume cu Nikolaus Wilhelm de Nassau si a devenit Countesa de Merenberg. Alexandr Puskin a marcat prin prezenta sa insolita societatea si literatura rusa a veacului al XIX-lea. Aristocrat prin nastere si revolutionar prin vocatie, adulat si hulit de contemporani, tinut in mare cinste la Curte sau exilat in cele mai indepartate provincii ale Imperiului, Puskin a reusit sa transforme noianul de experiente si trairi proprii, dar si solida sa cultura, intr-un izvor de inspiratie pentru opere literare predestinate a rezista timpului si schimbarilor de mentalitate. Cele mai importante opere ale lui Alexandr Puskin sunt: Apare in "Vestnic Evropi" (Mesagerul Europei) Catre un amic versificator, poezie, Ruslan i Ludmila (Ruslan si Ludmila), poem, Kavkazskiy Plennik (Prizonierul din Caucaz), poem, Fantana din Bahcisarai, poem, Tsygany (Tiganii), poem, Poltava, poem, Micile tragedii, Boris Godunov, scrisa in 1825, drama, Povestirile raposatului Belkin, proza, Evgheni Oneghin, roman in versuri, Dubrovski, roman in proza, Mednyy Vsadnik (Calaretul de arama), poem, Pikovaya Dama (Dama de pica), nuvela "petersburgheza", Istoria lui Pugaciov, proza, Kapitanskaya Dochka (Fata capitanului), proza, Kirdzhali Kircali, Gavriiliada.
