Enciclopedia universală

Alexandrescu, Grigore

Alexandrescu, Grigore - (n. 22 februarie 1810, Targoviste - d. 25 noiembrie 1885, Bucuresti) - poet. A invatat greaca moderna inca din copilarie, impreuna cu Vasile Carlova, de la dascalul Rafail. A studiat la Bucuresti in clasa de literatura a profesorului J. A. Vaillant (1831) , unde a fost coleg cu Ion Ghica, apoi la colegiul Sf. Sava (profesori: Eufrosin Poteca, Petrache Poenaru) . Posesor al unei bogate culturi clasice, a debutat ca poet la Curierul romanesc, al lui Heliade Radulescu, in 1832. A fost pasoptist moderat si unionist. Spirit reflexiv si lucid, a consacrat in literatura romana elegia, epistola, satira, meditatia si fabula, in lirica erotica a fost influentat de Lamartine. Principalele volume de versuri: Poezii, 1838; Suvenire si impresii, epistole si fabule, 1847; Meditatii, elegii, epistole, satire si fabule, 1863. A tradus din Florian (Eliezer si Neftali, 1832) , Tasso (primele trei canturi din Ierusalimul liberat, 1882) s.a. A scris proza: Memorial de calatorie, 1863.