Enciclopedia universală

Almajan, Slavco

Almajan, Slavco - (n. 10 martie 1940, Oresa, Banatul sarbesc) prozator, poet, eseist. A absolvit Facultatea de Filosofie la Novi Sad. Redactor la Radio Novi Sad, Televiziunea din Novi Sad, redactor sef al revistei Lumina si al Editurii Libertatea din Pancevo, presedinte al Asociatiei Scriitorilor din Voivodina, presedinte al Societatii de Limba Romana din Voivodina, apoi presedinte al Centrului pentru un Dialog Deschis Argos din Novi Sad. Autor modern si variat tematic, unul dintre sustinatorii ferventi ai identitatii romanilor din Voivodina, atat in poezie: Barbatul in stare lichida, 1970; Casa desertului, 1971, Vara cailor, 1974; Liman trei, 1978, Labirintul rotativ, 1983; Mutatia punctului, 1986; Poeme, 1988; Calaretul din Babilon, 1996) , in proza (Noaptea de hartie, 1971; Pianul cu paianjeni, 1991, cat si in eseuri: Toamna de aur, 1983; Steaua stelelor, 1988; Metagalaxia minoritara, 1996. Influentat de Nichita Stanescu si bun cunoscator al modelelor literaturii romane. Laureat al Marelui Premiu pentru Poezie la Festivalul International de poezie de la Cluj Napoca (1996) , al Insignei de aur (1996, la Belgrad) si al Premiului Opera Omnia (1997, Novi Sad) al Asociatiei Scriitorilor din Voivodina.