Anorexie mintala
Anorexie mintala - Refuzul mai mult sau mai putin sistematic de a se alimenta. Anorexia mintala, care apare cel mai des in timpul adolescentei, atinge in majoritate sexul feminin (80% dintre cazuri). Anorexica, numita si anorectica, este adesea sclipitoare si foarte activa putand fi perfect integrata in viata profesionala. Daca uneori ii este foame, ea neaga ca i-ar fi. Obsedata de greutatea sa corporala, ea poate abuza de laxative sau de diuretice cu intentia de a slabi si poate avea perioade de bulimie mai mult sau mai putin asociate cu voma provocata. Acestea sunt controversate. Anorexia mintala traduce aproape intotdeauna conflicte afective, familiale (cel mai adesea cu mama) sau profesionale. Se pare, de asemenea, ca postind cu obstinatie pacienta se straduie sa-si controleze modificarile fizice si fiziologice legate de feminitate si de viata sexuala (pubertate, ciclu, legatura amoroasa, sarcina). Alti cercetatori explica anorexia mintala printr-o fobie fata de implinire a trupului sau printr-o dereglare a hipotalamusului. In afara pierderii de greutate care poate ajunge pana la o slabire extrema, adesea negata de catre bolnava, amenoreea (oprirea ciclului) este un simptom caracteristic al anorexiei. Ea se asociaza foarte des cu o constipatie rebela si cu tulburari biochimice consecutive privatiunilor. Tratamentul trebuie sa fie flexibil si bine adaptat, el impune o separare de familie, cu scopul de a nu dramatiza situatia, cu spitalizare intr-un serviciu specializat care asociaza psihiatri, psihologi si nutritionisti. Reluarea in greutate, care nu este un scop in sine, depinde de reusita tratamentului psihoterapie si a masurilor dietetiee intreprinse. in caz de angoasa si de depresie, anxioliticele si antidepresivele pot fi prescrise. O data greutatea stabilizata, subiectul anorexie, pentru a evita o recadere, trebuie sa continue terapia psihica timp de mai multe luni, chiar de mai multi ani. Frecvcnta este si anorexia sugarului care este dereglarea alimentara cel mai des constatata la copilul in varsta de la 3 luni la 24 luni. De o intensitate si o durata limitate, ea trece cel mai des neobservata. Anorexie obisnuitareprezinta o forma accentuata a refuzului alimentar. Ea este cel mai des urmarea unui raspuns neadecvat al anturajului fata de acest refuz neasteptat. Anorexia obisnuita este adesea legata de un eveniment al vietii copilului: aparitia dintilor, intarcarea, o boala infectioasa (rinofaringita, de exemplu), nasterea unui frate sau a unei surori, reluarea lucrului de catre unul din parinti, conflicte familiale. Sugarul anorexie daca refuza sa manance la mese, rontaie totusi ceva in timpul zilei si accepta intotdeauna sa bea. Parintii tind adesea sa il forteze sa manance, utilizand tot felul de metode: jocuri, povestiri, promisiuni, intimidare. Conflictul se inteteste cu atat mai mult ca nu este rar faptul ca sugarul sa se alimenteze normal atunci cand intervin alte persoane (doica, bunicii sau personalul cresei).
