Ataxie
Ataxie - Dereglare a coordonarii miscarilor, legata nu de o afectare a fortei musculare, ci de un defect de coordonare a modului de functionare a musculaturii. Pentru ca realizarea unei miscari ca mersul, de exemplu, sa fie normala, este necesar nu numai ca forta muschilor implicati sa fie normala, ci, in plus, contractia lor sa intervina la momentul potrivit si sa fie perfect adaptata si coordonata; aceasta presupune o informatie permanenta asupra pozitiei lor. Acesta este rolul sensibilitatii profunde (proprietate pe care o poseda sistemul nervos de a primi, a analiza si a integra stimulii), cu ajutorul vederii si a aparatului vestibular (cuprinzand labirintul, organul urechii interne, responsabil de echilibru, si caile nervoase vesti-bulare ale trunchiului cerebral), sub comanda creierului mic. Atingerea oricareia dintre aceste structuri poate sa se afle la originea unei ataxii. Ataxia prin afectarea sensibilitatii profunde se caracterizeaza printr-un mers dezarticulat: gamba este aruncata inainte in mod brusc si prost orientata; piciorul ia contact cu solul prin calcai. Atunci cand ochii sunt inchisi, dereglarea se accentueaza. Ataxia cerebeloasa se caracterizeaza printr-un mers cu picioarele departate ca si cum bolnavul ar fi beat. Miscarile sunt executate cu o amplitudine exagerata. Miscarile alternative rapide sunt imposibile. Ataxia cerebeloasa este insotita, in general, de o dizartrie (dificultatea de a articula cuvinte). Uneori, cand leziunea nu afecteaza decat o jumatate a cerebelului, incoordonarea este limitata la membrele de pe aceeasi parte si este insotita de o tremuratura a acestor membre in cursul miscarilor voluntare. Ataxia labirintica se caracterizeaza printr-o tendinta de a cadea intr-o parte si printr-o deviere laterala in timpul mersului.
