Enciclopedia universală

Baciu, Stefan

Baciu, Stefan - (n. 29 octombrie 1918, Brasov - d. 7 ianuarie 1993, Honolulu, S.U.A.; prenume la nastere Stefan Aurel) - poet, eseist. A facut Liceul Andrei Saguna din Brasov, unde l-a avut profesor pe Emil Cioran. A absolvit Dreptul la Bucuresti (1941) . A fost secretar de redactie la Gandirea, director la Universul. In 1946 a ramas la Berna, pribegindu-se in conditiile in care in Romania se instaura socialismul. De acolo a plecat la Rio de Janeiro (1949) . A fost profesor de civilizatie hispano-americana la Seatle, S.U.A. (1962-1964) , apoi in Honolulu. A debutat cuversuri: Poemele poetului tanar, 1935, Premiul Fundatiilor Regale, Premiul Societatii Scriitorilor Romani, Premiul Academiei Romane si a scris apoi poezie: Poeme de dragoste, 1936; Cautatorul de comori, 1939; Cetatea lui Bucur, 1940; Muzica Sferelor, 1943; Cantecul multimii, 1944; Poemele poetului pribeag, 1963; Ukulele, 1967; Neimpliniri, 1980; Poemele poetului singur, 1980; Singur in Singapore, 1988. A scris versuri si in limbile spaniola, portugheza, engleza, germana. A mai publicat eseuri: Aron Cotrus, 1964; Urmuz, 1978 si memorii: Praful de pe toba, 1980; Microportrete, 1984. La Bucuresti i s-au mai publicat in 1996, postum, volumul de evocari Insemnarile unui om fara cancelarie si Scrisoare de recomandare si alte schite anacronice.