Enciclopedia universală

Bacovia, George

Bacovia, George - (n. 17 septembrie 1881, Bacau - d . 22 mai 1957, Bucuresti; nume la nastere G. Vasiliu) - poet. In 1903 a plecat la Bucuresti spre a urma Facultatea de Drept. S-a retras dupa un an. L-a cunoscut pe Alexandru Macedonski. In 1907 s-a inscris la Facultatea de Drept din Iasi si a colaborat laVersuri si proza a poetului simbolist I.M. Rascu. Si-a luat licenta in 1911. N-a profesat. In 1914 s- a internat la un sanatoriu de tuberculosi de langa Bucuresti. Volumul Plumb, 1926 a fost premiat de Ministerul Artelor si de Academia Romana. Din 1925 s- a stabilit la Bacau, fiind redactor sef la Ateneul cultural. A obtinut premiul Societatii Scriitorilor Romani (1925) si Premiul National pentru Poezie (1934) . Din 1928 s-a stabilit la Bucuresti, unde a continuat sa scrie versuri simboliste si de inspiratie sociala: ?u voi, 1930; Comedii in fond, 1936; Stanteburgheze, 1946, exprimand plenar sinteza nationala a simbolismului in linia Rollinat si Verlaine. Ascris si proza, de asemenea simbolista: Bucati de noapte, 1926. Cu inclinatii sociale si apetit pentru stanga ideologica, Bacovia a ramas ca poet al toamnei si tristetii, intr-o lume neprielnica existentei plenare a omului ca individ, ramas un izolat si un infrant de forte pe care nu le putea controla.