Enciclopedia universală

Balcescu, Nicolae

Balcescu, Nicolae - (n. 29 iunie 1819, Bucuresti - d. 29 noiembrie 1852, Palermo, Italia) - istoric si scriitor. A studiat la Colegiul Sf. Sava, unde i-a avut colegi pe Gr. Alexandrescu, - d. Bolintineanu, Ion Ghica, iar ca profesor pe Eftimie Murgu. In 1840 a organizat, impreuna cu Ion Ghica si Christian Tell societatea secreta Fratia, care a initiatmiscarea revolutionara de la1840 a lui Mitita (Dimitrie) Filipescu. Atiparit, in Magazin istoric pentru Dachia (scos de el in colaborare cu August Treboniu Laurian, in 1845) , lucrarile Puterea armata si arta militara la moldoveni in timpurile marirei lor si Despre starea sotiala a muncitorilor plugari in Principatele Romane in deosebite timpuri. In 1846 a plecat la Paris, unde l-a intalnit pe Mihail Kogalniceanu. A fost unul dintre promotorii revolutiei de la 1848, detinand functia de secretar al Guvernului Provizoriu alaturi de Cezar Bolliac. Dupa inabusirea revolutiei, desi bolnav de tuberculoza, a fost exilat fara dreptul de a se mai intoarce in tara. in 1850 a publicat La Question economique des Principautes Danubiennes (Chestiunea economica a Principatelor dunarene) , folosita de Karl Marx (in versiunea lui Elias Regnault) in Capitalul. Lucrarea sa cea mai cunoscuta, care l-a consacrat ca istoric si scriitor, este Romanii supt Mihai- VoievodViteazul, 1849-1852, publicata postum de catre AI. I. Odobescu, 1878, important monument de limba romana literara si documentare stiintifica.