Enciclopedia universală

Barbu, Eugen

Barbu, Eugen - (n. 20 februarie 1924, Bucuresti - d. 7 septembrie 1993, Bucuresti) - prozator. A absolvit Scoala de ofiteri dejandarmi. A audiat cursuri la Facultatea de Drept, Litere si Filosofie, fara a le absolvi. Redactor sef la Luceafarul (1962-1968) siSaptamana (1970-1989) . Membru corespondent al Academiei (1974) , laureat al Premiului Herder (1978) , in care calitate l-a desemnat ca bursier pe Comeliu Vadim Tudor. Sensibil la pitoresc, a realizat romanul periferiei bucurestene de altadata: Groapa, 1955, volum de debut; Balonul e rotund, Unsprezece, 1956 evoluand spre cuprinderea problemelor istoriei: Soseaua Nordului, 1959; Facerea lumii, 1964; Princepele, 1969, Premiul Academiei; Saptamana nebunilor, 1975; Incognito, 4 vol., 1975-1980, vol. I - Premiul Uniunii Scriitorilor, roman in jurul caruia a existat un Raport de plagiat, seful comisiei fiind criticulNicolae Manolescu. A publicat mai multe volume de nuvele: Oaie si ai sai, 1958; Pranzul de duminica, 1962, reportaje: Pe- un picior de plai, 1957; Foamea de spatiu, 1969; Jurnal in China, 1970. A publicat si eseistica: Mastile lui Goethe, 1967; O istorie polemica siantologica a literaturii romane de la origini pana in prezent, vol. I - Poezia romana contemporana, 1975, iar in ultima vreme scenarii de film: Bietul Ioanide dupa G. Calinescu si altele, care cuprind episoade eroico-romantice din istoria nationala, multe in care a jucat sotia sa, actrita Marga Barbu.