Enciclopedia universală

Barlea, Octavian

Barlea, Octavian - (n. 5 mai 1913, Mogos, jud. Alba - d. 5 aprilie 2005, Munchen) - teolog, istoric bisericesc, preot greco-catolic si prelat papal, una dinpersonalitatile de frunte ale exilului cultural si religios romanesc. A studiat teologia la Roma, la Collegio Pio Romeno, apoi a fost profesor la Blaj. In timpul razboiului a ajutat numerosi refugiati sa fuga de hortisti si nazisti. Ajuns la Vatican, a sustinut cauza Transilvaniei si a unitatii Romaniei. Devenit monsenior in 1952. Fondator al Societatii Academice Romane (SAR, 1957, fiind si presedinte al ei pana in 1969) si alAcademiei Romano-Americane (presedinte1975-1982) . Principalele publicatii ale SAR- ului au fost: Acta Philosophica et Theologica", din 1958; Acta Philologica", din 1958; Acta Historica, din 1959; Acta Scientiarium Socialium", din 1959 si, mai ales, Revista Scriitorilor Romani", din 1962. Sef al Sectiei Romanesti a a Radio Vatican (1968-1973) . A fost vizitator apostolic pentru romanii ortodocsi din SUA (1973-1977) , trimis apoi la Munchen (din 1978) ca reprezentant al Vaticanului si acolo a editat revista Perspective in limba romana. A fost serbat la Congresul ARA din 2003, la Targu Jiu, cu prilejul implinirii varstei de 90 de ani. A scris lucrari precum Biserica romana unita si ecumenismul corifeilor renasterii culturale, Munchen, 1983; Unirea romanilor 1697-1701, Munchen, 1990; Unirea religioasa la portile Moldovei si Tarii Romanesti in prima jumatate asecolului al XIX-lea, Munchen, 1986; Spre inaltimi, Munchen, 2000.