Enciclopedia universală

Baronzi, George

Baronzi, George - (n. 20 octombrie 1828, Braila - d. 28 mai 1896, Bucuresti) scriitor. La origini, familia este greceasca, din insula Zante. A fost director de prefectura al judetelor Vlasca, Covurlui, Ialomita. A scris versuri, teatru siproza, fiind, in registrul apetitului literar, al izvoarelor sale, ca si al temperamentului, un spirit cu totul innoitor. Din pacate, adesera proiectul nu e dus la bun sfarsit din lipsa de talent. Totusi, pentru a doua jumatate a veacului al XIX-lea, ramane un scriitor care propune motive, teme, moduri de abordare ce vor fecunda literatura romana a veacului XX: romantismul tenebros, istoria nationala, exotismul, inclusiv in valorificarea literara a filosofiei indiene. Versuri: Cugetarile singuratatei, 1847; Nopturnele, 1853; Danubianele, 1859; Fabule alese, 1868; Legende si balade, 1876. Proza: Heptameron, 1861; Misterele Bucurestilor, 3 vol., 1862-1864; Biciul lui Dumnezeu, 1884; Fontana zanelor, 1896. Teatru: Matei Basarab sau Dorobanti si seimeni, 1858; Drapelul sangerat, 1880; Dama de cupa, 1880; Daciada, 1890; Mina haiduceasa, fata codrilor, 1894. Eseuri: Calatoria printre secolii istorici, 1870; Amor, Patria si Dumnezeu dupa poetii indiani, 1874. A tradus din Lammenais, Alexandre Dumas Tatal si Fiul, Byron, Eugene Sue, Fr. Guizot. A colaborat intens la diverse publicatii: Curierul romanesc", Zioa", .Presa romana", Romanul", Nationalul", Unirea", Revista Carpatilor", Ghimpele", Literatorul s.a. Anticipeaza tipul descriitor total", care poate face din orice intamplare subiect literar.