Enciclopedia universală

Beniuc, Mihai

Beniuc, Mihai - (n. 20 noiembrie 1907, Sebis, jud. Arad - d. 24 iunie 1988, Bucuresti) - poet. A studiat psihologia animala la Cluj si in Germania. A fost profesor Ia Universitatea din Bucuresti in aceasta specialitate. A ocupat functii de conducere in Uniunea Scriitorilor, inclusiv aceea de presedinte (1958-1966) . Membru al Academiei (1955) . A debutat in 1938 cu volumul de versuri Cantece de pierzanie. Stilul incordat, brutal, romantic al inceputului va capata valente revolutionare: Un om asteapta rasaritul, 1946; Steaguri, 1951; Partidul m-a-nvatat, 1954; Marul de langa drum, 1954, Premiul de Stat; Calatorii prin constelatii, 1957. Poezia prin excelenta oficiala, filo-sovietica a anilor de mijloc a capatat spre sfarsitul vietii note de dezamagire si melancolie: Materia si visele, 1961; Culorile toamnei, 1962; Colti de stanca, 1965; Alte drumuri, 1967; Lumini crepusculare, 1970; Un batran catre un tanar carturar, 1973; Aurul regelui Midas - fabule, 1977; Ajunge rascoala, 1978; 75 de poeme, 1982; Iarna magnoliei, 1984; In voia vantului, 1987. A scris si doua romane: Pe muche de cutit, vol. 1, 1959 si Explozie inabusita, 1971. A luatMarele Premiu al Uniunii Scriitorilor pentru toata activitatea (1981) .