Enciclopedia universală

Bogdan, Ioan

Bogdan, Ioan - (n. 25 iulie 1864 Scheii Brasovului - d. 1 iunie 1919, Bucuresti) istoric si filolog. Elevul lui A.D. Xenopol, Aron Densusianu, specializat in Germania, Italia, Austria, Rusia (Petersburg, Moscova) , Polonia. Slavist si polonist de reputatie europeana. Profesor la Universitatea din Bucuresti. A contribuit la elaborarea primului regulament unic de functionare in invatamantul superior romanesc, a condus revista Convorbiri literare (1902-1906) , a fost presedinte al Comisiei Istorice a Romaniei, membru al Societatii de Istorie si Antichitati din Moscova (1890) , membru al Academiei Romane (1903) si vicepresedinte al ei (1910-1919) . S-a ocupat de perioada medievala a culturii romane, publicand editii fundamentale, cu traduceri si comentarii: Vechile cronici moldovenesti pana la Ureche, 1891; Cronici inedite atingatoare la istoria romanilor, 1895; Cronica lui Constantin Manasses.Traducere mediobulgara facuta pe la 1350, 1922 s.a.