Enciclopedia universală

Bojinca, Damaschin T.

Bojinca, Damaschin T. - (n. 18 noiembrie 1802, Garliste, Caras-Severin - d. 17 august 1869, Dumbraveni, Suceava) istoric si publicist. A studiat la Varset, in Banatul Sarbesc, apoi la Timisoara, Szeghedin, Oradea, Pesta (Ungaria) . A lucrat, impreuna cu Moise Nicoara, pentru comunitatea romaneasca din Ungaria. A fost chemat in Moldova de Gh. Asachi, ca rector al Seminarului de la Socola, Iasi. Aflat in descendenta Scolii Ardelene, l-aeditat pe Petru Maior Istoria pentru inceputul ronilor in Dachia, 1834, dupa ce scrisese el insusi in latina o lucrare in apararea romanitatii poporului si culturii romane: Animadversio in dissertationem Hallensem sub titulo: Erweiss dass die Walachen nicht romischer Abkunft sind, 1827, lucrarea cu care polemizeaza fiind a lui Sava Tokoli, care sustinea originea slava a poporului roman. A publicat la Biblioteca romaneasca a lui Zaharia Carcalechi lucrari despre primele tentative de unire culturala si politica ale romanilor: Viata lui Dimitrie Cantemir, domnului Moldovei si printip in imparatia ruseasca, 1829; Vestitele fapte si perirea lui Mihai Viteazul, principului Tarii Romanesti, 1830. A fost printre primii care a publicat o cronologie a evenimentelor istoriei universale, ca si una a civilizatiei romane, urmarind insertia spatiului romanesc, integrarea lui in ansamblul lumii din trecut si din vremea sa: Istoria lumii pe scurt de la zidirea ei pana in anu' acesta, 1829; Anticile romanilor acum intaia oara romaneste scrise, 1832-1833. Apropiat de Gheorghe Asachi prin idealurile iluministe, a fost si unul dintre sustinatorii invatamantului generalizat in Moldova.