Enciclopedia universală

Bolintineanu, Dimitrie

Bolintineanu, Dimitrie - (n. 1819 sau 1825, Bolintinul din Vale, jud. Ilfov - d. 20 august 1872, Bucuresti) - poet. A studiat la Liceul Sf. Sava, fiind coleg cu Ion Ghica, Gr. Alexandrescu, N. Balcescu. A fost trimis cu bursa Asociatiei Literare la Paris, unde a studiat la College de France cu Jules Michelet, Edgar Quinet, Adam Mieckiewicz, Saint-Marc Girardin. Dupa revolutia de la1848, pentru care se intoarce in tara, il aflamin exil la Paris, unde semneaza, alaturi de alti emigranti romani, Protestatii ale romanilor din Valahia, adresata guvernelor Frantei, Angliei, Austriei si Prusiei. I se permite sa se intoarca in tara in 1857, dupa ce calatorise la Constantinopol si prin Asia Mica si locuise o vreme in insula Samos, unde Ion Ghica era bei. Unionist, a fost ministru in timpul domniei lui AI.I. Cuza si redactor al ziaruluiDambovita (1858) . A scris poezie lirica deorientare romantica, sententioasa, muzicala, celebrand libertatea si patriotismul. A cultivat meditatia, balada, poemul epic byronian: Conrad, 1867, satira politica, legenda istorica: Legende sau basme nationale in versuri, 1858, evocarea exotica de tip hugolian si senzuala: Florile Bosforului, 1866. A scris romane de moravuri: Manoil, 1855, insemnari de calatorie, drame si monografii istorice. I-a aparut in Franta culegerea de versuri Brises d'Orient, 1866, pentru care Th. de Banville l-a considerat parnasian.