Brancoveanu-Voda, Constantin
Brancoveanu-Voda, Constantin - (n. 1654 - d. 15 august 1714, Constantinopol, inmormantat pe o insula in Marea Marmara) domn al Tarii Romanesti (1688-1714) , declarat sfant din 1955-1956 (cu ziua mortii, 15 august) .Ramas in istoria culturii romane gratie perioadei de mare inflorire culturala care a dus la constituirea stilului numit pana astazi brancovenesc, manifestat in special in arhitectura, dar, prin extensie, considerat stilul romanesc al culturii. Acest lucru a insemnat folosirea culturii populare ca substanta a locului, alaturi de modelele culte ale Renasterii europene, sinteza inedita si care a dat marca cea mai profunda a spiritualitatii romanesti, a apartenetei sale la lumea cultivata a Europei, pentru totdeauna. Dupa tata, Brancoveanu era Cantacuzin, provenit deci dintr-o familie domnitoare bizantina, care a dat in tara Romaneasca pe domnii Serban Cantacuzino (unchi) si Stefan Cantacuzino, nepot. Este interesant de observat ca politica interna a Cantacuzinilor a fost una de fortificare culturala a romanilor pentru a rezista in fataislamizarii otomane. Dupa Biblia romaneasca a lui Serban Cantacuzino, tiparita la 1688 (al carei coordonator fusese Constantin Cantacuzino Stolnicul, cu studii la Padova) , acesta fiind amenintat de otomani cu schimbarea, a lasat locul lui Brancoveanu. Ucis impreuna cu fiii sai si cu stolnicul Constantin Cantacuzino, unchi, a lasat locul lui Stefan, ultimul pilon al ortodoxiei bizantine in Balcani. Refugiat in imperiul austriac, apoi la Venetia, in vreme ce varul sau, Toma, s-a refugiat in Rusia, la sugestia cumnatului sau Dimitrie Cantemir (caatorit cu sora lui, Catinca) a continuat sa promoveze, ca toti Cantacuzinii, valorile culturale ale crestinismului oriental atat fata de islamism, cat si fata de crestinisul occidental.
