Bronhie - Conduct cilindric ce asigura transportul aerului intre trahee si alveolele pulmonare. Pornite din trahee, cele doua bronhii principale (dreapta si stanga) se subimpart, in fiecare plaman, in bronhii lobare, apoi in ramificatii din ce in ce mai mici inainte de a se termina in bronhiole sau bronsiole. Ansamblul formeaza arborele bronhie sau bronsic. Bronhiile au o armatura fibrocartilaginoasa si musculoasa care le fac semirigide. Ele sunt captusite cu o mucoasa acoperita cu cili (servind Ia evacuarea pulberilor in exterior) si de glande. Bolile bronhiilor constituie afectiuni de o gravitate variabila dupa locul si intinderea leziunilor si dupa efectul lor asupra ventilatiei pulmonare. Se pot distinge inflamatia acuta sau cronica a mucoasei bronhice (bronsita), obliterarea localizata (tumora, prezenta a unui corp strain, stenoza) sau difuza (bronhospasmul) conductului bronhie, dilatarea bronhiilor (brosiectazia) si bolile cartilagiului bronhie (diskinezia traheobronsica). Bronhiile pot sa constituie, de asemenea, sediul unui cancer, cel mai des localizat pe bronhiile principale sau pe bronhiile lobare.
Enciclopedia universală: articole și definiții cu litera B

