Bronsita
Bronsita - Inflamatie a bronhiilor, acuta sau cronica, traducandu-se printr-o tuse umeda si prin expectoratii. Bronsita acuta, una dintre afectiunile respiratorii cele mai frecvente, este consecinta unei infectii virale a bronhiilor (bronsita) sau a bronsiolelor (bronsiolita). Cu aparitie brusca si de durata scurta, bronsita este favorizata de tabagism si de poluarea atmosferica, si survine mai ales iama. Semnele clinice sunt o tuse in accese, raguseala, expectoratii (scuipat) si o febra a carei manifestare variaza dupa virusul in cauza, dar care nu depaseste 39°C Diagnosticarea nu necesita examene suplimentare. Simptomele pot disparea spontan in mai putin de doua saptamani. Totusi, evolutia poate sa se indrepte si spre o suprainfectie bacteriana, expectoratia devenind atunci purulenta (groasa, galbuie sau verzuie). Complicatiile, ca o pneumonie sau o pleurezie, sunt exceptionale. In plus, exista un risc de insuficienta respiratorie la subiectii fragili (sugar, batran). Tratamentul unei bronsite acute se efectueaza doar pentru indepartarea simptomelor: medicamente impotriva infectiei si excesului de secretii bronsice, administrate pe cale orala sau rectala, sau in inhalatii. Antibioticele sunt indicate in caz de suprainfectie si la subiectii fragili. Bronsita cronica se caracterizeaza printr-o hipersecretie bronsica permanenta sau recidivanta. Se vorbeste de bronsita cronica atunci cand perioadele de tuse si de expectoratie dureaza mai mult de 3 luni consecutiv si se intind pe cel putin doi ani. Fumatul joaca un rol important in aceasta boala: frecventa bronsitei cronice la nefumatori este de ordinul a 8%, in timp ce ea atinge 50% la subiectii care fumeaza mai mult de 20 tigari pe zi. Mai intervin si alti factori: poluarea atmosferica (uneori legata de locul de munca) si infectiile repetate. Diagnosticul se stabileste doar prin auscultatie. Totusi, pot fi prescrise unele examene: radiografia toracica, analizele sangelui si explorarea functionala respiratorie. Bronsita cronica evolueaza spre insuficienta respiratorie cronica si spre enfizem (dis-tensia si distrugerea alveolelor pulmonare), care antreneaza o hipertensiune arteriala pulmonara marcata printr-o gafaiala, o cianoza, un edem al membrelor inferioare. Dupa mai multi ani, jena respiratorie la efort persista si in repaus, si devine invalidanta. In plus, exista un risc de aparitie a cancerului bronhopulmonar. Tratamentul, care variaza dupa gravitatea bolii, se bazeaza pe incetarea fumatului, pe supravegherea si tratamentul antibiotic precoce si sistematic la fiecare noua infectie bronsica, pe kineziterapia respiratorie, pe administrarea de medicamente (bronhodilatatoare, fluidifiante ale secretiilor, analeptice). In formele cele mai serioase, poate fi administrat oxigen la domiciliu. Prevenirea consta in lupta individuala si colectiva impotriva tabagismului si a poluarii.
