Enciclopedia universală

Bucuta, Emanoil

Bucuta, Emanoil - (n. 27 iunie 1887, Bolintin-Deal, jud. Iflov - d. 7 octombrie 1946, Bucuresti; nume la nastere: Emanoil Popescu) - scriitor. Studiaza Literele (germanistica) la Bucuresti, apoi la Berlin. A fost director la Ministerul Muncii, la Fundatia Culturala (1925) si la Casa Scoalelor, redactor sef la Graiul romanesc (1927-1929) . In 1941 a de venit membru corespondent al Academiei. A scris proza: Legatura rosie 1925; Fuga lui Sefki, 1927; Maica Domnului de lamare, 1930; Capra neagra, 1938; reportaje cu iz entnografic: Pietre de vad, 4 vol., 1937-1944 si studii: Romanii dintre Vidin si Timoc, 1923. Ca poet a exprimat emotii ale vietii de familie: Florile inimii, 1920.