Enciclopedia universală

Budai-Deleanu, Ion

Budai-Deleanu, Ion - (n. 6 ianuarie 1760, Cigmau, jud. Hunedoara - d. 24 august 1820, Lwow, Polonia) - scriitor, istoric sifilolog iluminist. A absolvit Seminarul Teologic la Blaj, apoi Filosofia si Teologia la Viena (1777-1787) , fiind si sacristan al bisericii Colegiului Catolic Sancta Barbara. Si-a luat doctoratul la Erlau. A fost profesor la Blaj (unde a intrat in conflict cu episcopul Ioan Bob, exilandu-se) , apoi consilier chesaro-craiesc la Curtea de Apel din Lwow. A fost prieten cu reprezentanti ai Scolii Ardelene (Samuel Micu, Gheorghe Sincai, Samuil Vulcan) . A scris lucrari lingvistice: Teimiurile gramaticii romanesti, 1812, ramasa in manuscris; Teoriaortografiei romanesti cu slove latinesti; lexicografice: Lexicon roman-nemtesc si nemtesc-roman, istorice: De originibus populorum Transilvaniae - Despre originile natiilor Transilvaniei, toate tiparite postum. Ca scriitor, lucrarile sale reprezentative sunt Tiganiada, 1812, publicata in 1876, epopee eroi-comica despre tigani si poemul picaresc Trei viteji, ramas nepublicat. Scriind in afara granitelor tarii, intr-o vreme cand diaspora nu era implicata in facerea culturii romane, autorul a fost receptat tarziu si a ramas fara urmasi cuilturali.Chiar alte tentative de a relua genul epopeii, in spatiul cultural romanesc, nu pleaca de la el, ci de la modelul antic grec.