Enciclopedia universală

Calinescu, George

Calinescu, George - (n. 19 iunie 1899, Bucuresti - d. 12 martie 1965, Bucuresti) - critic, istoric literar, prozator. A absolvit Facultatea de Litere din Bucuresti, avandu-i ca profesori pe N. Iorga, V. Parvan, Mihail Dragomirescu. Specializare la Roma, recomandat de V. Parvan si Ramiro Ortiz. Ca urmare a scris Alcuni missionari catolici italiani nella Moldavia dei secoli XVII e XVIII (Cativa misionari catolici italieni in Moldova secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea) , 1925. Conferentiar la Universitatea din Iasi, apoi profesor al Universitatii bucurestene, director fondator al Institutului de teorie literara (care dupa moartea sa ii poarta numele) , a condus Jurnalul literar, Natiunea s.a. Membru al Academiei (1948) . Personalitate de orientare clasicizanta si de cultura enciclopedica, a consacrat studii fundamentale unor scriitori romani: Viata lui - d. Eminescu (1932) , Opera lui - d. Eminescu, 5 vol., 1934-1936) ; Viata lui Ion Creanga, 1938) ; Gr. Alexandrescu, Viata si opera, 1962 s.a. Lucrarea safundamentala de istorie literara este Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, 1941. Ascris studii despre literatura universala: Impresii asupra literaturii spaniole, 1946; Scriitori straini, 1967; estetica: Principii de estetica, 1939; Estetica basmului, 1965. Ca scriitor s-a remarcat in mod deosebit prin proza sa de tip balzacian: Cartea nuntii, 1933; Enigma Otiliei, 1938; Bietul Ioanide, 1955; Scrinul negru, 1960, Premiul de Stat. A mai scris versuri: Poezii, 1937; Lauda lucrurilor, 1963, teatru, note de calatorie. Este tradus in mai multe limbi, iar doua dintre romanele sale au constituit trama filmelor Felix si Otilia si Bietul Ioanide.