Enciclopedia universală

Caraion, Ion

Caraion, Ion - (n. 24 mai 1923, satul Rusavat, com. Viperesti, jud. Buzau - d. 21 iulie 1986, Lausanne, Elvetia; nume la nastere Stelian Diaconescu) - poet. Absolvent al Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti. Redactor la Timpul, Ecoul, Lumea, Contemporanul. In Elvetia (unde s-a stabilit in 1983) a editat revistele 2 plus 2, Don Quichotte, Correspondences (1983, revista de poezie in sase limbi, dupa modelul revistei Agora) . A facut inchisoare in perioada 1950-1955 si 1958-1964 (in acest proces fiind initial condamnat la moarte) . A scris o lirica protestatara, dominata de obsesia razboiului si deschisa intrebarilor existentiale: Panopticum, 1943, debut, confiscat de cenzura; Cantece negre, 1945; Dimineata nimanui, 1967, Necunoscutul ferestrelor, 1969, Premiul Academiei; Cimitirul de stele, 1971; Frunzele din Galaad, 1973; Palarierul silabelor, 1976; Lacrimi perpendiculare, 1978; La terre a mange sesfrontieres (Pamantul si-a inghitit hotarele) , 1985; Apa de apoi, postum, 1991, Bucuresti; Omul profilat pe cer, postum, 1992, Bucuresti; Le livre de poemes perdus suivi de eau d 'oiseaux et autres poemes (Cartea poemelor pierdute urmata de Pielea pasarilor si alte poeme postum) , 1995. A scris si eseuri: Eseu, 1966; Bacovia, Sfarsitul continuu, 1977; Insectele tovarasului Hitler, 1982, Munchen si a tradus din Scherwood Anderson, Marcel Aime, Dumas Tatal, Baudelaire, Valery, Whittman, Sandburg s.a.: Spoon River Anthology - Antologia Raului Lingurii, 1979, Premiul Uniunii Scriitorilor. S-a incheiat editarea Jurnalului, 3 vol., 1980-1998, Bucuresti.