Cezariana
Cezariana - Incizie chirurgicala care permite extragerea unui nou-nascut din uterul mamei. In zilele noastre, cezariana se practica la 8 pana la 15% dintre nasteri. Cezariana este obligatorie in anumite cazuri: disproportia fetopelviana (fat prea mare pentru bazinul mamei); suferinta fetala acuta (incetinirea ritmului cardiac al fatului, impunand o extractie rapida); placenta praevia (insertia joasa a placentei); prezentarea proasta a fatului (cu umarul, in pozitie transversala); patologia grava a mamei la sfarsitul sarcinii (hipertensiune arteriala, toxemie, coagulopatii). Operatia cezariana este programata atunci cand nu este de dorit ca femeia sa nasca pe cale naturala; ea poate, de asemenea, sa fie decisa si practicata in cursul travaliului daca survin semnele unei suferinte fetale. Interventia poate avea loc sub anestezie generala sau peridurala. Incizia se face pe abdomen, la inaltimea culmii pubisului si cel mai des in sensul orizontal, ceea ce permite o cicatrizare solida si estetica. Uneori, incizia uterului, sau histerotomia, permite extragerea fatului si a placentei. Diferitele planuri incizate sunt apoi suturate cu fire rezorbabile. Cicatricea este inchisa cu fire sau cu agrafe, care sunt scoase intre a sasea si a noua zi. Supravegherea si convalescenta unei femei care a nascut prin cezariana sunt mai indelungate decat dupa o nastere pe cale naturala, deoarece este vorba de o interventie chirurgicala. Complicatiile sunt totusi rare si diminuate de folosirea preventiva a antibioticelor si anticoagulantelor. Dupa o prima nastere prin cezariana, o nastere pe cale naturala poate fi avuta in vedere daca dimensiunile bazinului o permit. Dar o femeie poate face obiectul a trei sau patru cezariene consecutive daca cicatrizarea este buna.
