Enciclopedia universală

Ciobanu, Mircea

Ciobanu, Mircea - (n. 13 mai 1940, Bucuresti - d. 23 aprilie 1996, Bucuresti) - poet si prozator. A absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii Bucuresti. A fost redactor la Editura pentru Literatura, apoi la Cartea romaneasca. A debutat cu versuri: Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, 1966. A scris o poezie a pasiunilor mereu controlate printr-o privire autoreflexiva: Patimile, 1968; Etica , 1971; Cele ce sunt, 1974; Versuri, 1982; Vantul Ahab, 1984; Viata lumii, 1989) , precum si proza de tip parabolic, pigmentata adesea cu texte poematice: Martorii, 1968) ; Epistole, 1969; Cartea fiilor, 1970; Taietorii de lemne, 1974; Istorii, 5 vol. (1977-1986, Premiul Uniunii Scriitorilor in 1977 si 1981; Tinarul bogat, versuri, 1993, Premiul Uniunii Scriitorilor. Dupa 1989 a manifestat inclinatii regaliste, ceea ce s-a materializat prin scrierea unor volume de eseuri: Convorbiri cu Mihai I al Romaniei, 1991; Nimic fara Dumnezeu, Noi convorbiricu Mihai I al Romaniei, 1992.