Contentie
Contentie - Procedeu terapeutic care permite imobilizarea unui membru, exercitarea unei compresiuni asupra tesuturilor sau protejarea unui bolnav agitat. In psihiatrie, contentia serveste la impiedicarea unor bolnavi prea agitati sau violenti sa se automutileze sau sa raneasca pe cineva din jur. In traumatologie, contentia serveste la imobilizarea fracturilor, entorselor sau luxatiilor. Ea mai este practicata in timpul accidentelor tendinoase si musculare cele mai benigne sau, preventiv, in practicarea unui sport. In psihiatrie, contentia prin camasa de forta nu se mai practica. In caz de agitatie extrema, asteptand ca neuro-lepticele sa-si faca efectul, bolnavul este protejat de accidente cu legaturi suple, aplicate la incheieturile mainilor si la glezne. In traumatologie, contentia face apel la chirurgie sau la diferite materiale: gips, gutiera, bandaj. In acest ultim caz se disting doua procedee: contentia adeziva, sau strapping, este realizata cu benzi adezive, elastice sau nu, dupa patologia in cauza; ea permite o imobilizare relativa a unei articulatii, o reducere a durerilor si a edemului; contentia neadeziva este mai putin utilizata. Benzile elastice sunt intrebuintare pentru comprimarea unei efuziuni sangvine (hematom), pentru imobilizarea provizorie a unei articulatii sau in caz de alergie la contentiile adezive. Benzile neelastice sunt utilizate pentru mentinerea unui membru intr-o pozitie buna ("esarfa" in asteptarea ajungerii la spital in caz de luxatie a umarului, de exemplu). Centurile de contentie abdominala sunt destinate sa impiedice iesirea in exterior a eventratiilor si herniilor, dar rolul lor real este deosebit de discutat. Metoda care vizeaza, de o maniera reversibila si temporara, evitarea fecundatiei unui ovul de catre un spermatozoid sau, in caz ca fecundatia a avut loc, evitarea nidatiei oului fecundat.
