Enciclopedia universală

Cortex cerebral

Cortex cerebral - Parte periferica a emisferelor cerebrale, sediul functiunilor nervoase cele mai elaborate ca miscarea voluntara si constiinta. Cortexul cerebral este format din substanta cenusie, varietate a tesutului nervos continand corpii celulari (partea principala) ai neuronilor. El se afla in legatura cu restul sistemului nervos multumita multiplelor prelungiri fine ale neuronilor. Mergand in grosime, de la suprafata emisferelor spre profunzime, organizarea cortexului il face sa fie comparat uneori cu circuitele electronice, desi el este mult mai complex. De fapt, in el se disting la microscop mai multe straturi suprapuse, fiecare cuprinzand o retea de corpi celulari si de prelungiri. De altfel, fiecare emisfera cerebrala este divizata in 4 lobi mari: granitele dintre lobi corespund unor brazde adanci, scizurile, la suprafata cortexului. Cortexul joaca un rol important, pe de o parte, in functiunile nervoase de baza (motricitate, sensibilitate, senzorialitate), pe de alta parte, in functiunile superioare (limbaj, memorie etc.). Aici se observa adesea, ca si in restul sistemului nervos central, fenomenul de incrucisare: cortexul drept asigura miscarile si sensibilitatea jumatatii stangi a corpului si vederea jumatatii stangi a spatiului, in timp ce cortexul stang controleaza jumatatea dreapta a corpului si jumatatea dreapta a vederii fiecarui ochi. Lateralizarea este un fenomen specific cortexului: pentru anumite functiuni, cele doua emisfere nu sunt simetrice, una dintre ele fiind dominanta (stanga la un dreptaci, stanga sau dreapta la un stangaci).