Corticosteroid
Corticosteroid - Hormon secretat de catre glandele corticosuprarenale, pornind de la colesterol si utilizat in terapeutica indeosebi ca antiinflamator si ca imunosupresor. Glandele corticosuprarenale, situate la partea periferica a celor doua glande suprarenale, secreta trei grupe de hormoni: androgenii suprarenalieni (mai ales sulfatul de dehidroepiandrosteron), care participa la dezvoltarea caracterelor sexuale masculine si favorizeaza dezvoltarea musculara; glucocorticosteroizii (mai ales cortizolul), care intervin in reactiile chimice ale organismului, mai ales in cele carc privesc glucoza; mineralo-corticosteroizii (mai ales aldosteronul), care retin sodiul si apa in organism. Corticosteroizii de sinteza, cu structura chimica identica celei a hormonilor naturali sau apropiata de a lor, sunt utilizati in terapeutica. Glucocorticosteroizii, asociati unor mineralocorticosteroizi, se substituie hormonilor naturali in caz de insuficienta suprarenaliana lenta (boala lui Addison). Unii derivati chimici (prednisonul, betametazonul) au un efect anti-inflamator, antialergic si imunosupresor. Multumita acestei ultime proprietati, ei permit prevenirea rejectiei organelor transplantate si tratamentul leucemiilor, in asociere cu anticanceroasele. Produsele pot fi administrate sub forma orala sau injectabila, sau pot fi aplicate local. In acest ultim caz, este vorba, in principal, de dermocorticosteroizi, utilizati pentru tratarea afectiunilor cutanate. Mineralocorticosteroizii (9-alfa-fludrocortizon), asociati glucocorticosteroizilor, permit tratamentul insuficientelor suprarenaliene. Administrarea are loc pe cale orala sau injectabila. Prescriptiile pe durata lunga necesita o supraveghere a echilibrului hidroelectrolitic (privind apa si substantele minerale, ca sodiul si potasiul) pentru a limita aparitia edemelor si a hipertensiunii arteriale. Intr-o cura de scurta durata, cortico-terapia prezinta putine pericole, cu conditia sa se respecte un regim sarac in sare de bucatarie. In schimb, o corticotcrapic pe durata lunga provoaca numeroase efecte nedorite: osteoporoza si tasare vertebrala, edem, o lasare a musculaturii, sindromul lui Cushing (obezitatea fetei si a trunchiului), hirsutism (pilozitate excesiva), fragilitate cutanata, petesii (mici pete hemoragice subcutanate), infectii, diabet, hipertensiune arteriala, tulburari psihice (psihoza), glaucom, cataracta, incetarea cresterii la copil, tulburari hormonale la fat. Puse in repaus, glandele suprarenale pol sa se atrofieze fara vreun semn vizibil, expunand subiectul la accidente grave (insuficienta suprarenaliana acuta), in caz de oprire brusca a corticoterapiei, infectii sau interventie chirurgicala. O oprire brusca a tratamentului poate, de asemenea, sa provoace o revigorare a afectiunii care a motivat prescrierea corticosteroizilor. Dermocorticosteroizii provoaca uneori aceleasi efecte, trecand in sange prin piele, atunci cand sunt aplicati pe suprafete prea mari, mai ales la copil. In plus, o utilizare timp de mai multe luni induce anomalii adesea ireversibile: subtierea pielii, acnee, cuperoza, vergeturi, mai ales pe fata. De asemenea, administrarea de corticosteroizi pe durata indelungata necesita un minutios bilant prealabil pentru a depista un eventual diabet sau o hipertensiune arteriala, ambele fiind susceptibile sa se agraveze sub corticoterapie, ceea ce poate necesita o modificare a tratamentului lor. In plus, un focar infectios, ca o veche tuberculoza sau o parazitoza, ca anguiluloza, risca sa se agraveze sub corticoterapie si trebuie sa fie ingrijite inainte de inceperea tratamentului.
