Enciclopedia universală

Cosbuc, George

Cosbuc, George - (n. 20 septembrie 1866, Hordou, azi Cosbuc, jud. Bistrita-Nasaud - d. 9 mai 1918, Bucuresti) poet. A facut studii de Filosofie si Literatura la Universitatea din Cluj. A fost mai intai redactor la Tribuna (1884, Sibiu) , apoi sef de birou si referendar la Biroul de Control al activitatii extrascolare din Ministerul Cultelor si Instructiunii, Bucuresti. A intemeiat si condus in colaborare diverse publicatii: Vatra (cu I.L. Caragiale si I. Slavici, 1894) , Samanatorul (1901, cu Al. Vlahuta) , Viata literara (1906) s.a. A fost membru al Academiei (1916) . Poezia sa, de factura neoclasica si folclorica, in linia traditionalismului romanesc, evoca universul rural in momentele majore ale ciclului vietii: Draga mamei, balada, 1866; Fulger, poveste in versuri, 1877; Balade si idile, 1893; Blestem de mama, 1885; Fata craiului din cetini, 1886; Fire de tort, 1896 precum si episoade ale razboiului de independenta: Cantece de vitejie, 1904. A scris multe balade: Balade, 1913, parodii. A tradus Dante -Divina Comedie, 1924-1932, publicata postum; Odiseea lui Homer, Eneida lui Virgiliu, Premiul Academiei; Byron Mazeppa, 1896; Kalidassa - Sakuntala, 1897; Mahabharata si Ramayana, 1897 s.a.Ca optiune politica a fost monarhist: Povestea unei coroane de otel, 1899, roman.