Enciclopedia universală

Crainic, Nichifor

Crainic, Nichifor - (n. 22 decembrie 1889, Bulbucata, jud. Ilfov - d. 21 august 1972, Mogosoaia; nume la nastere Ion Dobre) - poet si eseist. A absolvit Teologia la Bucuresti si s-a specializat la Viena (teologie catolica si filosofie) . A fost profesor de teologie la Chisinau si Bucuresti. A condus ziarul Calendarul (1932-1933) . Doctor Honoris Causa al Universitatii din Viena (1940) , laureat la Premiului National pentru Poezie (1930) , membru al Academiei Romane (1940-1948) . A condus saptamanalul de extrema dreapta Sfarma Piatra si revista Gandirea. A stat ascuns la Sambata de Sus (1944-1947) . A facut inchisoare politica la Aiud (1947-1962) . A scris versuri traditionaliste: Sesuri natale, 1916; Darurile pamantului, 1920; Cantecele patriei, 1925; Tara de peste veac, 1931. A obtinut Premiul National pentru Poezie (1930) . A teoretizat ortodoxismul si gandirismul, incercand sa cupleze trenul politicii romanesti la acela al fascismului italian, mizand pe radacinile latine comune: Puncte cardinale in haos, 1936; Ortodoxie si etnocratie, 1938; Nostalgia Paradisului, 1940. O selectie de Poezii alese, 1914-1944 a aparut in 1990, iar versuri inedite din inchisoare, cu titlul Soim peste prapastie, tot in 1990. Memoriile, vol. l, cu titlul Zile albe, zile negre au aparut de asemenea in 1991.