Cresterea copilului
Cresterea copilului - Crestere a marimii diferitelor elemente ale organismului intre nastere si sfarsitul adolescentei. Exista diferiti factori care intervin in cresterea in greutate si in inaltime. Factorii ereditari justifica evaluarea inaltimii unui copil, pentru a judeca daca e normala, in functie de inaltimea parintilor. Factorii alimentari explica necesitatile in substante incorporate in tesuturile noi, de exemplu in proteine pentru sintetizarea osului sau a muschiului. Factorii hormonali sunt reprezentati mai ales prin hormonul de crestere secretat de hipofiza, glanda endocrina situata la baza creierului. Hormonii glandei tiroide si hormonii sexuali masculini sau feminini intervin. de asemenea, in crestere, precum si in maturare. Cresterea normala se efectueaza in mai multe etape, fiecare dintre ele avand caractere deosebite: cresterea din prima copilarie (de la 1 luna la 2 ani), cea din a doua copilarie (de la 2 ani la 12 ani), din timpul pubertatii. Viteza de crestere staturala (castigul de inaltime in centimetri, pe an), de exemplu, este foarte ridicata la sugar: mai mult de 20 de centimetri in primul an, aproape 10 in cel de al doilea an. Astfel, inaltimea, care este de aproximativ 50 de centimetri la nastere, se dubleaza la 4 ani, factorii nutritionali fiind deosebit de importanti in toata aceasta perioada. Viteza de crestere se reduce in continuare la 5-6 centimetri pe an si proportional cu varsta. Ea scade si mai mult in perioada pubertara, apoi sufera o crestere puternica (varf de crestere) la pubertate datorita efectului hormonilor sexuali asupra scheletului. O noua reducere survine in faza postpubertara, reducand cresterea la aproximativ 1 centimetru pe an timp de 3 ani. Mai mult, fiecare regiune a corpului, fiecare organ are propria sa viteza de crestere. Membrele ating cresterea lor maxima la inceputul pubertatii, coloana vertebrala creste mai ales in timpul si dupa pubertate. Cresterea encefalului, estimata prin masurarea perimetrului cranian, se efectueaza cu o viteza mai rapida in cursul primilor 2 ani; encefalul atinge volumul sau aproape definitiv la varsta de 5 ani. Cresterea este supravegheata pe toata durata copilariei cu scopul de a repara, daca este posibil, o insuficienta, mai ales de a depista o boala responsabila de intarzierea cresterii, care ar fi in acelasi timp grava si curabila. In practica, este recomandat sa se masoare inaltimea si greutatea unui copil lunar pana la 6 luni, din doua in doua luni pana la un an, o data sau de doua ori pe an pana la sfarsitul adolescentei; perimetrul cranian este, de asemenea, masurat la copiii de varsta mica. TULBURARI ALE CRESTERII O intrerupere a curbei ponderale in mersul ei ascendent pote fi urmarea unei carente de aport alimentar, a unei proaste absorbtii intestinale, de exemplu in cursul bolii celiace, a unei atingeri acordului, rinichilor sau plamanilor (mucoviscidioza). O inaltime mica este adesea ereditara, fara caracter patologic atunci cand viteza de crestere nu este redusa si curba de crestere este regulata. Uneori, mai ales la baieti, este vorba de o simpla intarziere a pubertatii, care se va produce normal, dar putin mai tarziu decat pentru medie; prognoza inaltimii finale este, in general, favorabila. Mult mai rar se poate asocia o inaltime mica cu o situatie patologica. O inaltime mare, adesea de natura constitutionala, nu intra in cadrul tulburarilor de crestere, cu exceptia faptului ca face parte dintr-un sindrom malformativ (sindromul lui Marfan).
