Enciclopedia universală

Delavrancea, Barbu St.

Delavrancea, Barbu St. - (n. 2 aprilie 1858, Bucuresti - d. 29 aprilie 1918, Iasi; nume la nastere: Barbu Stefanescu) - scriitor. A absolvit Dreptul la Bucuresti si a plecat in Franta ca bursier al unui filantrop. A fost deputat liberal si primar al Capitalei (conservator) . A mai fost vicepresedinte al Camerei, ministru (al Lucrarilor publice, Industriei si Comertului, Cultelor si Instructiunii Publice) . Membru al Academiei (1913) . Ca avocat l-a aparat pe I. L. Caragiale in procesul de plagiat contra lui Caion in legatura cu drama Napasta. A scris nuvele idilice: Sultanica, 1885, debut; Trubadurul, 1887; , proza sociala si pamfletara: Parazitii, 1892, Premiul Societatii Literare Romane; Hagi Tudose, 1903 si teatru istoric: trilogia: Apus de soare, 1909; Viforul, 1910; Luceafarul, 1910. Prin discursurile din Parlament a sustinut problema taraneasca si unitatea nationala.