Enciclopedia universală

Delirium tremens

Delirium tremens - Sindrom acut si grav consecutiv dezobisnuirii bruse de alcool a unei persoane care sufera de alcoolism cronic. Acestea constau in tremuraturi generalizate, ale membrelor sau ale limbii, in transpiratii abundente, febra, intr-o accelerare a ritmului cardiac, intr-o agitatie, intr-o confuzie mintala, intr-un delir cu halucinatii (zoopsii sau viziuni ale unor animale fantastice). Bolnavul "isi vede delirul" si se gaseste antrenat in activitati imaginare, de exemplu in incercari de a scapa de animalele pe care le vede. De asemenea, pot surveni si convulsiile. Simptomele se instaleaza de obicei la 24 pana la 36 de ore dupa ultima priza de alcool, apoi sub forma unui predelirium (tremuraturi, agitatie fara delir). In timpul deliriumului propriu-zis, pacientul este expus la riscuri grave: consecintele unor acte periculoase, deshidratarea putand duce la colaps cardiovascular (prabusirea tensiunii arteriale) si declansarea unei encefalopatii (afectiune a creierului) grave, numita Gayet-Wemicke. Tratamentul deliriumului tremens consta in rehidratarea intensiva a pacientului prin perfuzie intravenoasa, sub administrarea de medicamente sedative (anxiolitice) pe cale injectabila si sub supraveghere in mediu spitalicesc. Luarea de vitamina B1 permite evitarea aparitiei unei encefalopatii. Se impune un tratament preventiv: trebuie sa se vegheze la o buna rehidratare si la administrarea de sedative pe cale orala in situatiile de dezobisnuire alcoolica, voluntara sau involuntara.