Enciclopedia universală

Dementa

Dementa - Slabirea progresiva a ansamblului de functiuni intelectuale, in urma unei lezari a celulelor nervoase cerebrale. Dementele se impart in doua categorii: dementele simptomatice, carc constituie o consecinta a unei alte boli bine determinate, si dementele degenerative, cu cauza necunoscuta sau putin precisa. Se observa tulburari intelectuale ca o slabire a memoriei, a atentiei, a judecatii, a ratiunii. Destul de repede apar tulburari ale afectivitatii, limbajului si comportamentului: indiferenta, alterarea limbajului, conduita violenta sau impudica. Bolnavul este uneori constient multa vreme de tulburarile sale. In dementele senile, se mentioneaza predominanta ideilor delirante de prejudiciu si persecutie. Diagnosticul necesita un aviz specializat, neurologic sau psihiatric, bazat pe interogatoriul luat bolnavului si anturajului sau. A doua faza a diagnosticului se bazeaza pe cautarea unei cauze eventual curabile, prin analize ale sangelui si printr-un scaner cerebral. Uneori, aceasta ancheta este negativa si diagnosticul privind varietatea de dementa este imposibil de pus: doar aparitia totala a semnelor va fi cea care va permite atunci stabilirea diagnosticului. Evolutia cea mai caracteristica a unei demente este urmatoarea: debutul discret plecand de la varsta matura, lentoare a agravarii (zece ani sau mai mult), aspect inexorabil. Totusi, unele demente de origine vasculara survin brusc. Unele demente simptomatice sunt vindecate sau ameliorate prin tratarea cauzei lor. In dementele degenerative (boala lui Alzheimer sau a lui Pick), nu exista un tratament specific, dar medicamentele pot atenua unele simptome (sedative impotriva agitatiei, de exemplu).