Depresie
Depresie - Stare patologica caracterizata printr-o stare de spirit trista si indurerata, asociata cu o reducere a activitatii psihomotorii. Numeroase depresiuni apar ca urmare a unui eveniment neplacut sau a oricarei alte experiente care cere subiectului sa se adapteze la o situatie noua. Astfel de depresiuni sunt caracterizate ca fiind reactionale. O depresiune mai poate fi declansata de o boala psihica, de o schimbare hormonala (ca urmare a unei nasteri), sau de o dereglare endocrina (hipotiroidie). In unele cazuri, sindromul depresiv apare in legatura cu o evolutie ncvrotica sau psihotica. Trasaturile specifice ale tulburarilor depresive sunt atat psihice, cat si fizice. Ele ating maximumul de intensitate la sfarsitul noptii si la inceputul zilei. Pe plan psihic, subiectul are o stare de spirit trista cu pierderea motivatiilor, autodepreciere, dificultate de a se concentra, teama de viitor, anxietate. Suferinta morala poate sa-l aduca in situatia de a se gandi la sinucidere, cu atat mai mult cu cat senzatia ca timpul sc scurge incet il domina pe subiect. Depresivii au comun un sentiment de vinovatie si de neputinta. Pe plan psihic, depresivul sufera de tulburari ale poftei de mancare, de tulburari digestive, de cefalee, de palpitatii, de oboseala, de insomnie si de alterare a libidoului. Riscul major al depresiunii este sinuciderea, de temut mai ales in cazurile de melancolic, in fazele acute de psihoze (schizofrenie) si la persoanele in varsta, in afara tratamentului cu antidepresive sau cu stabilizatori ai dispozitiei (litiu), care au redus in mod considerabil folosirea electrosocurilor, se recomanda intotdeauna o psihoterapie. Depresia adolescentului, apropiata ca manifestari de cea a adultului (anxietate, sentiment de inferioritate, stare de spirit trista), difera de aceasta printr-o mai mica inhibitie, printr-o atitudine mai mult distanta decat umila, un sentiment de gol si de abandon mai curand decat de decadere. De altfel, o stare depresiva se poate ascunde sub niste simptome inselatoare (depresie mascata): tulburari de comportament (fuga, manie, gust morbid pentru risc), anorexie, bulimie; adolescentul se plange de dureri (curbaturi, dureri de cap, de stomac), arc probleme Ia invatatura. Principalele complicatii ale depresiunilor adolescentului sunt psihoza (schizofrenia, psihoza maniacodepresiva) si, mai ales trecerea la actiune (delincventa, toxicomanie, sinucidere). Acesta nu va trebui sa se limiteze la administrarea de substante psihotrope (antidepresive, anxiolitice), care risca sa provoace o dependenta. In majoritatea cazurilor, psihoterapia va aduce adolescentului aprofundarea a ceea ce el cauta, ajutandu-l in mod eficace in maturizarea lui si in a se accepta pe sine. Cei din jurul bolnavilor trebuie sa-l faca pe acesta constient de starea sa si de necesitatea de a se ingriji. De fapt, una dintre caracteristicile depresiunii este aceea de a fi dificil de identificat, mai ales ca bolnavul se plange, in principal, de tulburari fizice, de unde si calificativul de depresiune "mascata": bolnavului ii repugna ideea de a lua cunostinta de starea lui, este reticent fata de ideea de a merge la un psihiatru si se culpabilizeaza pentru a explica tulburarile sale. Cea mai buna solutie este atunci aceea de a-l determina sa se intalneasca cu mediul de familie. In schimb, a-i cere bolnavului sa faca dovada de bunavointa, sa-si schimbe ideile, luand in acest scop o vacanta etc., sunt actiuni care merg impotriva sensului vindecarii depresiei.
