Enciclopedia universală

Disfagie

Disfagie - Tulburare a deglutitiei legata de dificultatea trecerii alimentelor din gura spre stomac. Disfagiile pot fi de origine otorinolaringologica, digestiva sau neurologica. Primele sunt, in principal, consecinta infectiilor faringeene (angina, faringita), tumorilor benigne si maligne ale faringelui, cancerului de esofag, refluxului gastroesofagian si acalaziei (pierderea coordonarii miscarilor tubului digestiv). O disfagie de origine neurologica poate fi observata in cursul sindromului pseudobulbar. Acest sindrom, care asociaza tulburari ale deglutitiei, ale vorbirii si ale mobilitatii fetei, este, in general, de origine vasculara. Disfagii de origine neurologica pot, de asemenea, sa fie provocate de o miastenie, o difterie, un botulism, o poliomielita anterioara acuta si o poliradiculonevrita. Disfagia survine cel mai des in timpul luarii de medicamente solide, apoi se agraveaza treptat, producandu-se ca urmare chiar si in timpul inges-tiei de lichide. Ea poate merge pana la afagie (imposibilitatea de a inghiti). O disfagie poate sa fie insotita de false-rute alimentare, de dureri cervicale sau retrosternale, de hipersialoree (secretie excesiva de saliva). Orice disfagie prelungita impune un examen complet al faringelui si al esofagului (fibroscopie, radiografie, chiar manometrie, sau masurarea presiunilor esofagiene), si, daca este nevoie, de explorari otorinolaringologice si neurologice. Tratamentul unei disfagii este cel al cauzei sale.