Enciclopedia universală

Flora, Ioan

Flora, Ioan - (n. 20 decembrie 1950, Satu Nou, Novi Sad, Banatul Sarbesc, Iugoslaviad. 6 februarie 2005, Bucuresti; prenume la nastere: Ionica) - poet. Liceul la Varset siFacultatea de Filologie la Bucuresti. Redactor la diverse publicatii din Pancevo, Voivodina. Membru al Uniunii Scriitorilor din Serbia, din Romania si membru al ASPRO. Stabilit la Bucuresti dupa 1993. A lucrat la Muzeul Literaturii Romane, apoi a fost secretar general al Uniunii Scriitorilor din Romania. A scris o poezie fastuoasa si ironica, intr-un limbaj emblematic: Valsuri, 1970, debut; Iedera, 1971; Fise poetice, 1977, Premiu la Festivalul de la Struga) ; Terapia muncii, 1984; O bufnita tanara pe patul mortii, 1988; Memoria asasina, 1989, Premiul Asociatiei Scriitorilor din Voivodina; Cincizeci de romane si alte Utopii, 1996; Discurs asupra Strutocamilei, 1994; Iepurele suedez, 1997; Medeea si masinile ei de razboi, 2004.