Enciclopedia universală

George, Alexandru

George, Alexandru - (n. 6 aprilie 1930, Bucuresti; nume la nastere: George Alexandru Georgescu) - prozatorsi istoric literar. A inceput Filologia la Bucuresti, pe care a fost silit s-o paraseasca pentru origine nesanatoasa. A fost bibliotecar la Biblioteca Academiei.Membru fondator al Societatii Academice Romane. A debutat cu proza: Simple intamplari cu sensul la urma, 1970 si istorie literara: Marele Alfa, 1970, despre Arghezi. A scris proza de tip eseistic si autobiografic si studii de istorie literara prin care isi vadeste preferinta pentru modernism: Semne si repere, 1971, Premiul Uniunii Scriitorilor; La sfarsitul lecturii, 3 vol., 1973-1980; Literatura si senzatie, 1980, Premiul Asociatiei Scriitorilor, Bucuresti; Simple intamplari in gand si spatii, 1982, Premiul Uniunii Scriitorilor; Petreceri cu gandul si inductii sentimentale, 1986; Dimineata devreme, 1987; Seara tarziu, 1988; Intr-o dimineata de toamna si Cinci sau chiar sase personaje in jurul unui autor, ambele 1989; La sfarsitul lecturii, 1993, Premiul Uniunii Scriitorilor; Oameni si umbre, 1996; Alte reveniri, restituiri, revizuiri, Premiul Uniunii Scriitorilor, 2003; Oameni, umbre, glasuri, taceri, 2004. Se ocupa de editia de Opere E. Lovinescu, PremiulUniunii Scriitorilor, 1990. A tradus din literatura franceza.