Enciclopedia universală

Ghionoaia verde (Picus viridis)

Ghionoaia verde (Picus viridis) - Sau ciocanitoarea verde este o ciocanitoare comuna mai ales in padurile de foioase din zonele joase si de deal dar o putem vedea si in palcuri izolate de copaci sau in parcurile oraselor. Prefera copacii batrani in care isi poate sapa scorbura pentru cuib. Ghionoaia verde are o lungime de aproximativ 30 cm iar culoarea generala este verde-galbui, cu crestetul si ceafa rosii si negru pe obraji. La mascul putem observa o linie rosie pe obraji ca o prelungire a ciocului. Conformatia corpului este specifica ciocanitoarelor, cu ciocul si ghiare puternice si cu coada tare pentru a se putea sprijini pe ea cand cutreiera prin copaci. Anvergura aripilor este de 40-42 cm iar greutatea de 180-220 g. Ghionoaia verde se hraneste foarte des pe sol unde cauta furnici. Poate consuma pana la doua mii de furnici pe zi. Atunci cand gaseste un musuroi sta langa el si cate o ora si inghite cu lacomie toate furnicile care ies. Desi putem spune ca furnicile sunt hrana favorita, ghionoaia nu refuza aproape nici un soi de insecte. In luna mai, in cuibul din scorbura copacilor, femela depune pana la 7 oua pe care le cloceste 17 zile prin rotatie cu masculul. Ambii parteneri participa la cresterea puilor. Exemplarele juvenile au un colorit mai sters si un aspect general pestrit. Ghionoaia verde este o pasare sedentara. Exista si o subspecie numita Picus viridis sharpei despre care nu se cunosc date ca ar trai si in Romania. Aceasta subspecie este specifica Peninsulei Iberice. Ca semn distictiv putem mentiona lipsa coloratiei negre din jurul ochilor si nuantele de gri de pe cap.