Enciclopedia universală

Goga, Octavian

Goga, Octavian - (n. 1 aprilie 1881, Rasinari, jud. Sibiu - d. 6 mai 1938, Ciucea, jud. Sibiu) - poet, publicist, om politic. A inceput Literelesi Filosofia la Budapesta si a terminat laBerlin. A editat ca student revistaLuceafarul (1902, Budapesta) impreuna cu Al. Ciurea si Oct. Taslauanu. A fost ministru al Instructiunii si Cultelor, al Cultelor si Artelor, ministru de Interne, presedinte al Societatii Scriitorilor Romani (1924-1925) .Membru al Academiei Romane (1923) . Adebutat cu Poezii, Premiul Academiei, 1905, la propunerea lui Titu Maiorescu. Angajat social in lupta pentru drepturi a romanilor din Transilvania, evolueaza ca poet de la eminescianism si samanatorism spre meditatia asupra lumii rurale: Ne cheama pamantul, 1905; Din umbra zidurilor, 1913; Cantece fara tara, 1916; Poezii, Premiul National, 1924; Din larg, 1939, postum. Volumul Mustul care fierbe, 1927 marcheaza apropierea sa de A.C. Cuza, gogo-cuzismul fiind un concept politic care denumea extrema dreapta. A tradus din maghiara pe Ady Endre, Petofi Sandor, Madach Imre.