Enciclopedia universală

Grefa de os

Grefa de os - Transplantare chirurgicala a unui fragment osos. De departe cea mai practica dintre grefele de os, ea consta in prelevarea unui fragment de la subiectul in cauza la nivelul tibiei sau crestei iliace (marginea superioara a osului bazinului). Autogrefele sunt intrebuintate pentru a usura consolidarea unui os fracturat. Ele sunt utilizate, de asemenea, pentru a realiza ceea ce se numeste butee (obstacol plasat intr-o articulatie pentru a limita miscarile excesive si pentru a preveni astfel luxatiile). Grefonul este pus si incastrat in locul pierderii de substanta si, la nevoie, fixat cu suruburi. Autogrefele au foarte bune rezultate, incorporarea grefonului in osul grefat efec-tuandu-se intr-un rastimp de 6 saptamani. Alogrefa se foloseste atunci cand pierderea de substanta este foarte mare, de exemplu dupa ablatia tumorilor osoase. Grefonul provine atunci de la o persoana decedata sau operata (ablatia capului femural in caz de artroza); el a fost tratat prin iradiere si conservat prin congelare sau liofilizare intr-o banca de organe. Grefonul este fixat cu ajutorul unui cui sau a unei placi atunci cand se reconstituie un os, cu ajutorul unei proteze atunci cand se reconstituie o articulatie si periferia ei. Rezultatul este mai putin bun decat al autogrefelor. In general, grefonul "nu prinde" si moare: el serveste atunci drept trama pe care sc reconstituie treptat noul os.