Hipoglicemie
Hipoglicemie - Diminuare anormala si importanta a glicemiei (nivelul glucozei sangvine) sub 2, 4 milimoli, adica 0, 45 grame, la litru. Absorbtia de zahar, in prea mare cantitate si prea rapida, poate provoca o secretie excesiva de insulina, la randul ei responsabila de o hipoglicemie zisa functionala; aceasta survine dupa masa, niciodata pe nemancate. Hipoglicemiile organice (consecutive unei leziuni a unui organ), mai rare, se observa in caz de insulinom (tumora a pancreasului secretand insulina) sau de insuficienta suprarenala. Acestea survin pe nemancate, la distanta de luarea mesei sau in cursul exercitiilor fizice intense. In sfarsit, o hipoglicemie poate fi provocata de o intoxicatie cu un medicament (insulina, sulfamide, dextropropoxifen, aspirina in doze mari) sau printr-o absorbtie excesiva de alcool. O hipoglicemie se traduce prin palpitatii, transpiratii, o senzatie de foame imperioasa, o paloare, dificultati de concentrare intelectuala, tulburari ale starii de spirit si ale caracterului, tremuraturi si tulburari vizuale. Mai rar, ea poate provoca tulburari ale starii de constienta, chiar o coma. O hipokaliemie este de cele mai multe ori urmarea unor pierderi digestive de potasiu, prin diaree prelungita, vome repetate sau abuz de laxative iritante, dar ea mai poate fi provocata prin luarea de medicamente diuretice hipo-kaliemiante, de o boala hormonala (hiperaldosteronism, hipercorticism), o alcaloza (alcalinitate excesiva a lichidelor organismului). O hipokaliemie se manifesta mai ales prin tulburari neuromusculare, mergand de la slabiciune la paralizie musculara, si, atunci cand este importanta, prin tulburari ale ritmului cardiac, uneori prin pierderea constientei, mai rar prin paralizii. Tratamentul este un regim alimentar bogat in potasiu (legume, fructe, carnuri), la nevoie completat cu comprimate, chiar cu perfuzii, de saruri de potasiu.
