Enciclopedia universală

Hipovolemie

Hipovolemie - Micsorare a volumului sangvin eficace, adica a acelui volum necesar fiziologic pentru mentinerea unei functii circulatorii normale. Hipovolemia este urmarea pierderilor hemoragice (hemoragie acuta, exteriorizata sau nu) sau a unei deshidratari (pierderi plasmatice sau hidroelectrolitice provocate de arsuri intinse, o diaree, varsaturi etc.). Semnele de hipovolemie sunt foarte des amestecate cu cele ale cauzei sale. O hipovolemie se manifesta intotdeauna printr-o micsorare a volumului urinei, care este concentrata, o insuficienta renala si o tahicardie (accelerarea ritmului cardiac) asociata de obicei cu o presiune arteriala joasa; venele superficiale sunt plate, pielea este rece, marmorata; subiectului ii este sete foarte des. Hipovolemia se traduce adesea printr-o respiratie accelerata. Atunci cand mecanismele de adaptare a organismului la hipovolemie (indeosebi accelerarea ritmului cardiac pentru restabilirea unui debit cardiac suficient) sunt depasite, survine socul hipovolemie (insuficienta circulatorie acuta). Independent de cel al cauzei, tratamentul este bazat pe reumplerea vasculara prin perfuzii care vizeaza restaurarea volemiei: sangele, apa si electrolitii sau subsd-tuentii de plasma, in mod exceptional albumina, plasma, doar, in caz de tulburare grava a coagularii asociata. Unele medicamente (dopamina, indeosebi) favorizeaza reintoarcerea venoasa la inima.