Enciclopedia universală

Horia, Vintila

Horia, Vintila - (n. 18 decembrie 1915, Cahul, Ucraina - d. 4 aprilie 1992, Madrid, Spania; nume la nastere: Vintila Caftancioglu) - eseist si prozator. A absolvit Literele si Filosofia, ca si Dreptul la Bucuresti. Atasat de presa la Roma si Viena, unde a fost si beneficiarul unei burse Humboldt. A fost deportat de germani in Silezia. Eliberat de englezi, s-a stabilit in Italia (1945) , apoi inArgentina (1948) si in Spania (1953) . A fost profesor: de Litere si Filosofie la Buenos Aires, profesor de jurnalism la Madrid. A scris in romana, franceza, italiana si spaniola. A debutat cu poezie: Procesiuni, 1936; Cetatea cu duhuri, 1939; Cartea omului singur, 1941, a continuat cu romane: Acolo si stelele ard, 1942 si a scris romaneste si dupa plecare versuri: A murit un sfint, 1952; Viitor petrecut, 1976; nuvele fantastice: Ucigasul Teofil, f.a.; eseuri: Eseuri despre interpretarea ciclica a istoriei, 1953. S-a remarcat mai ales ca romancier: Dieu est ne en exil, Journal d'Ovide