Imunoterapie
Imunoterapie - Tratament al bolilor prin modificarea activitatii sistemului imunitar. Imunoterapia consta fie in a stimula raspunsul imun atunci cand el este insuficient (imunostimulare), fie in a-l jugula atunci cand produce efecte excesive sau nedorite (imunosupresie). Imunostimularea. Aceasta stimulare a unui sistem imunitar deficient sau "debordat" este indicata in tratamentul deficitelor imunitare, al infectiilor si al cancerelor. Grefa de maduva osoasa este indicata in tratarea deficitelor ereditare ale imunitatii celulare (limfocite T) si humorale (limfocite B). Celulele-suse provenite din maduva unui donator compatibil sunt injectate pe cale venoasa si colonizeaza maduva bolnavului. Injectarea de imunoglobuline polivalente (active pe un mare numar de antigene), pe cale intramusculara sau intravenoasa, este indicata in tratamentul unui deficit imunitar humoral foarte rar: agamaglobulinemia lui Bruton. Administrarea de antigene produse plecand de Ia bacterii, care stimuleaza apararea imunitara, a fost folosita ca tratament de completare in cancer. Eficacitatea sa este discutata in infectiile bronsice cronice, inclusiv la copil. Administrarea de hormoni timici de sinteza este utilizata in tratamentul deficitelor imunitare celulare. Administrarea citokinelor (substanta avand un rol in stimularea imunitatii), fabricate prin inginerie genetica, este indicata in tratamentul unor cancere. Interferonul, antiviral si antitumoral, si interleukina 2 sunt cele mai folosite. Vaccinarea este cel mai clasic dintre procedeele de imunostimulare specifica cu o bacterie, un virus sau un parazit, in scop preventiv. Seroterapia este utilizata in situatii de urgenta. Se dispune de anticorpi activi impotriva tusei convulsive, citomega-lovimsului, hepatitei B, oreionului, rabiei, rujeolei, rubeolei, tetanosului, varicelei si zonei zoster.
