Insuficienta respiratorie
Insuficienta respiratorie - Incapacitate acuta sau cronica, a plamanilor de a asigura functia lor, carc se traduce printr-o diminuare a concentratiei de oxigen in sange si uneori printr-o crestere a concentratiei sangvine de dioxid de carbon. Exista doua forme principale de insuficienta respiratorie: insuficienta respiratorie acuta si insuficienta respiratorie cronica. Insuficienta respiratorie acuta. Insuficienta respiratorie acuta (IRA.) este o scadere busca si severa a functiei respiratorii, carc compromite schimburile gazoase intre aer si sange si care poate antrena moartea. O insuficienta respiratorie acuta poate surveni prin mecanisme diverse. Insuficienta respiratorie acuta prin hipoventilatie poate fi provocata printr-o obstructie a cailor aeriene (bronho-pneumopatie cronica obstructiva severa, astm, tumora bronsica), printr-un traumatism toracic, prin deformatii rahidicnc importante (cifoscolioze) sau printr-o atingere neurologica centrala (coma) sau periferica (poliomielita). Insuficienta respiratorie acuta prin alterarea membranei alveolocapilare (locul schimburilor gazoase aer-sange) poate fi provocata de o inhalare de gaze sufocante, de o pneumopatie virala, de o insuficienta ventriculara stanga. Insuficienta respiratorie acuta prin decompensarea unei insuficiente respiratorii cronice este de cele mai multe ori de origine infectioasa. Semnele comune tuturor insuficientelor respiratorii acute sunt consecintele alterarii schimburilor gazoase: tulburari de ritm respirator, cianoza, tahicardie cu hipertensiune artificiala, tulburari neuropsihice variate putand merge pana la coma. Diagnosticarea este, in principal, clinica si se impune spitalizarea de urgenta intr-un serviciu de reanimare. Tratamentul se face intotdeauna de urgenta. El consta in suplinirea functiei respiratorii slabite si, simultan, in tratarea cauzei atunci cand este posibil (antibiotice, de exemplu). Se poate merge de la simpla oxigenoterapic (imbogatirea in oxigen a aerului inspirat) la asistarea ventilatoric partiala sau completa cu ajutorul respiratoarelor artificiale, care sunt racordate la bolnav prin intermediul unei sonde de intubatie endotraheale sau al unei traheotomii. Prognosticul, o data faza acuta tratata, depinde de terenul respirator si de originea prabusirii lui. Insuficienta respiratorie cronica (IRC.) este o insuficienta respiratorie permanenta ce rezulta din evolutia a numeroase afectiuni respiratorii. Cele mai multe dintre insuficientele respiratorii cronice sunt legate de o obstructie a cailor aeriene prin bronhopatie cronica, astm sau emfizem: acestea sunt insuficientele respiratorii cronice obstructive. Altele, numite insuficiente respiratorii cronice restrictive, sunt consecutive unei diminuari a volumelor respiratorii legata fie de o atingere ncuromusculara (poliomielita, scleroza laterala amiotrofica, miopatie), fie de o atingere osoasa (cifoscolioza grava, spondilartrita anchilozanta), fie de leziuni pulmonare (pneumectomie sau lobectomie pentru cancer, tuberculoza si sechelele ei, fibroza pulmonara). O insuficienta respiratorie cronica se traduce printr-o respiratie dificila cu distensie toracica, tiraj (scobirea spatiilor
