Enciclopedia universală

Ionescu, Eugen (Eugene Ionesco)

Ionescu, Eugen (Eugene Ionesco) - (n. 26 noiembrie 1912, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris) - dramaturg. Mama frantuzoaica. A absolvit Literele si Filosofia la Bucuresti. Se considera discipolul: lui I. L. Caragiale si al lui Urmuz. Stabilit in Franta in 1939, a devenit membru al Academiei Franceze (1970) . A debutat ca poet: Elegii pentru fiinte mici, 1931 si a colaborat la numeroase publicatii. A scris volumul de eseuri Nu, 1934, Premiul Editurii Fundatiilor, care afirma principiile literare ale autorului, prin negarea trecutului. Considerat in Franta unul dintre promotorii literaturii absurdului prin dramaturgia sa: La cantatrice chauve, anti-piece suivie d'une scene inedite (Cantareata cheala, antipiesa urmata de o scena inedita) , 1964; Les Chaises, farce tragique (Scaunele, farsa tragica) , 1973; Antidotes, 1977; Chaque matin (In fiecare dimineata) , 1988.